Toubkal (4167m), Maroc – un alt fel de 4miar

Desi m-am gandit la acest varf inca din luna martie, pregatirile pentru Mont Blanc mi-au ‘furat’ gandurile de la el. Pana intr-o zi de august cand am primit un telefon cu intrebarea ‘Vrei sa vii in Maroc, pe Toubkal?’.

Plecarea a fost luni, am zburat din Bucuresti in Marrakech. Aici ne-a asteptat o masina care urma sa ne duca in Imlil, un satuc aflat la baza muntilor Atlas, la aproximativ o ora si ceva de Marrakech.

Peisajele, mult diferite de cele din Europa – pamantul rosiatic, muntii inalti in departare, masivi, impunatori, cactusii, livezile de mere, oamenii simpli, muncitori si cu mult bun simt, sosele inguste – toate mi-au captat atentia si nici n-am simtit cand am ajuns in Imlil. Aici ne-a asteptat cu un catar (pentru a ne ajuta cu bagajele) gazda de la hotelul la care am stat cazati – pe un drum de aprox 15 minute de mers pe jos .

Desi cladirile pe langa care am trecut nu pareau ‘promitatoare’, am fost (cel putin) placut surprinsa cand am ajuns la cazare – Riad Atlas Prestige  – oameni care iti zambesc in permanenta, o terasa absolut superba cu vedere spre munti, ceai de menta la discretie si intrebare “e totul ok, aveti nevoie de ceva?” la fiecare pas.

Mesele de seara si de dimineata au fost foarte bogate si diversificate, chiar si pentru mine – mi-au facut un meniu special vegetarian. Ne-am bucurat de tajine – mancare traditionala marocana, preparata intr-un vas special si painicile proaspete de care nu m-as fi saturat niciodata.

Dupa micul dejun, la ora 10 ne-am pornit spre refugiul Toubkal.

Drumul pana la refugiu a fost lejer, cu o diferenta de nivel de aproximativ 1200 m pe aproximativ 11.5 km, fara zone prea abrupte, pe un fel de brane care urca paralel cu valea raului ce aduna toate apele de pe munti, cu temperaturi de peste 20 de grade, soare, peisaje superbe si marocani extrem de binevoitori si zambareti. Ce m-a impresionat foarte tare este ca, desi par oameni simpli, imbracati extrem de modest si foarte saraci, au un zambet sincer de oferit fiecarui calator pe care il intalnesc pe drum, cunosc 3 limbi (araba, franceza si engleza) si invariabil, fiecare te va saluta politicos si te va intreba daca esti ok.

In drumul spre refugiu am intalnit din loc in loc mici cosmelii ale localnicilor care vindeau apa, sucuri (Cola, Fanta, Sprite), sucuri naturale si suveniruri. Sunt bisnitari, asa ca asteptati-va sa fie destul de intruzivi daca va aratati catusi de putin interesati de produsele lor.

In apropierea refugiului am intalnit cateva tabere de corturi, iar peisajele au devenit … mind-blowing 😀

Masa de seara se serveste la ora 18.30 – in general, este formata din supa crema de linte si paste cu ceva carne – si de aceasta data, cei de la refugiu mi-au adus varianta fara carne a felului de mancare 🙂

La receptia refugiului veti gasi de cumparat la preturi decente: ciocolata, biscuiti, chipsuri, branza topita :), apa, Cola, Fanta. Sunt destul de bine aprovizionati din acest punct de vedere – in sensul ca, daca pleci fara nimic de mancare la tine, cu siguranta vei gasi destule optiuni de cumparat.

Si, foarte important (lucru de care eu nu am stiut), la refugiul Toubkal veti gasi dusuri cu apa calda. Asta ca sa stiti sa va luati un prosop si un sapun/gel de dus dupa voi.

Dupa o noapte nedormita – de sforaitul colegilor de camera (camerele sunt formate din 12 paturi)) si emotiile pentru a 2a zi –  ne-am trezit ‘oficial’ la ora 6, am luat micul dejun si am plecat pe traseu.

Micul dejun este clasic (paine, unt, lapte praf, cacao, gem, branza topita), se serveste in functie de ora la care oamenii decid sa plece pe munte (6-7-8 dimineata).

Traseul incepe destul de abrupt, pe un grohotis cu pietre destul de mari. As putea compara traseul de la refugiul Toubkal pana pe varf cu traseul Nid D’Aigle – Tete Rousse de pe Mont Blanc. Diferenta este ca incepe mult mai abrupt (similar ultimei portiuni a traseului de pe Mont Blanc).

Diferenta de nivel este de aproximativ 1000 m, lungimea lui este de aproximativ 6-7 km si se parcurge in 3-4 ore in functie de ritmul de mers. Daca am fi plecat la ora 3 din refugiu, probabil am fi prins rasaritul pe varf.

Portiunea de grohotis este marcata, iar apoi se continua cu o poteca lunga, serpuita care te duce tocmai pe varf 🙂

Vederea crestei ce duce spre varf de pe traseu:

Inainte de varf, se ajunge intr-o sa cu vedere spre muntii din zare, unii mult mai inalti decat Toubkal. De aici, diferenta de nivel este de aproximativ 150 m pan ape varf si traseul se parcurge in aproximativ 25 minute.

Cu cateva minute inainte de a ajunge pe varf:

Vederea de pe varf este de vis. Am profitat de ziua perfecta si cred ca am stat o ora pe varf sa admiram peisajele si sa ne bucuram de soare si lipsa vantului.

Vedere de pe varf:

Coborarea pana la refugiu a fost destul de tricky (a durat cam o ora si jumatate) pentru ca poteca este plina de pietre amestecate cu nisip. Eu am folosit betele de trekking care m-au ajutat sa evit multe cazaturi.

Am ramas pana joi la refugiul Toubkal, insa, in ziua summitului se poate cobori fara probleme pana in Imlil. Traseul inapoi spre casa a fost deviat 2 zile prin Marrakech (am profitat de timp ca sa vizitam si cascadele Ouzud.

Muntii Atlas m-au impresionat prin vibeul oamenilor, in primul rand, care m-au surprins cu zambetul lor sincer si bunavointa. Varful Toubkal este accesibil si traseul este foarte frumos, lejer – este un traseu de care te poti bucura, in special daca prinzi vremea buna (iar sansele sunt destul de mari).

Detalii tura

Traseu Movescount(inregistrar de Suunto) aici.

Marcaje si timp

Imlil (aprox 1800 m) – Refugiul Toubkal (3200 m)

• Traseul este identificat cu o poteca si marcajele pentru maraton si catre varful Toubkal. Este usor de urmarit si nu ai nicio sansa de a te rataci.
• Distanta aprox. 11.5 km
• Diferenta de nivel aprox 1300 m

Refugiul Toubkal (3200 m) – Varful Toubkal (4167 m)

• Lungime traseu aprox 6.5 km
• Diferenta de nivel aprox 1000 m
• Marcat cu sageti (pe partea de grohotis), apoi se urmareste poteca.

Surse de apa:

• Pana la refugiul Toubkal veti gasi o serie de cosmelii ale localnicilor care vand apa si sucuri
• La refugiu veti gasi apa de cumparat la preturi decente
• Intre refugiul Toubkal si varf nu exista surse de apa.

Dificultate :

• Altitudinea poate fi resimtita, insa ajuta destul de mult faptul ca temperaturile nu sunt foarte joase. In mod normal, nivelul mai scazut al oxigenului nu ar trebui sa creeze probleme, insa aclimatizarea este un aspect subiectiv si depinde de reactia fiecarui organism.
• Traseul nu este foarte abrupt ( cu exceptia primei portiuni de dupa refugiul Toubkal – care se parcurge in aproximativ o ora) si este abordabil. Este, insa, destul de lung.
• Vremea poate fi capricioasa (este totusi vorba de un munte de peste 4000 m), dar daca prindeti o zi insorita pentru varf, temperaturile pot ajunge pana la 20 grade (in mai/iunie sau septembrie). Probabil lunile de vara sunt excesiv de calduroare. Iarna este zapada pe varf, iar conditiile de parcurgere a traseului sunt usor diferite de cele prezentate in acest articol.

Echipament necesar (pentru traseul parcurs vara/primvara/toamna)

• Rucsac tura 40-45 l
• bocanci de 3 sezoane
• geaca GoreTex – in caz de ploaie
• suprapantaloni GoreTex – in caz de ploaie
• bluza corp
• polar
• pufoaica
• windstopper
• manusi (pentru minim 0/-4 grade)
• colanti (eventual merino)
• pantaloni trekking vara – se poate urca in colanti sau pantalonii din GoreTex
• frontala + baterii de rezerva
• folie supravietuire
• crema de protectie solara – sa fie speciala pentru munte, este foarte importanta
• ochelari soare
• bete trekking
• sosete
• caciula
• buff/cagula
• bidon apa sau Camelback
• termos – optional
• pelerina impermeabila pentru rucsac
• genunchiere – daca este cazul
• power bank + incarcator telefon
• Igiena personala:
  • dopuri urechi
  • servetele umede + servetele uscate
  • prosop microfibra
  • power bank + incarcator telefon
  • Trusa medicala (aici sunt doar cateva idei, fiecare ar trebui sa isi ia ce considera necesar): aspirina, paracetamol, analgezic, tifon + rivanol, spirt intr-un recipient mic, ceva de raceala, ceva pentru stomac
  • plasturi
  • magneziu
  • pliculete cu saruri de pus in apa
  • batoane/geluri pentru summit days
  • briceag
  • glucoza – e f utila, mai ok decat ciocolata
• euro cash sau dirham – la cabane nu se poate plati cu cardul, dar se poate plati in euro sau dirham.

Ceas folosit : Suunto Ambit3 Vertical.

Ghid: Marius Ioana