Este un articol pe care as fi vrut sa-l scriu de mult, insa cred ca a fost nevoie sa mai adun cateva experiente ca sa ajung aici.
A inceput acum un an: dupa experienta Mont Blanc, am descoperit ca imi doresc foarte tare o alta expeditie care presupune mai mult decat ceva hiking la altitutine. Asa ca mi-am facut noul plan de antrenament : am inceput escalada, antrenamente cardio + intervale si antrenamente de forta.
Desi rezistenta fizica imi crescuse putin, starile de oboseala au devenit din ce in ce mai accentuate.
Nu mai facusem asta de ani de zile (pentru ca eu cred in principiul ca trebuie sa te iubesti si atat, nu conteaza cifrele), m-am urcat pe cantar si am avut un soc: 69 kg si ceva – m-a speriat cifra pe care am vazut-o, pusa in balanta cu inaltimea mea (1.73m – fara tocuri 🙂 ). De fapt, pana acum, mi-a fost chiar rusine sa o spun cuiva.
Ma simteam foarte ok cu mine, dar mi-am dat seama ca nu ma ajuta foarte mult pentru scopul pe care-l aveam, de a evolua in catarare. Si nu intelegeam cum m-am ingrasat fara sa-mi dau seama si facand sport mai mult decat facusem vreodata in viata mea.
Au urmat o serie de alte ‘evenimente’ care ulterior m-au ajutat sa devin ce sunt acum:
- Analize nu foarte ok (colesterol crescut, hormonii tiroidieni deloc in limite normale, ceva noduli crescuti pe tiroida – probleme vechi, dar scapate usor de sub control)
- O tura pe munte incheiata cu un soi de hipotermie care m-a tinut 2 zile in pat
Asa ca am luat decizia pe care o iau intotdeauna – sa fac ceva pentru a fi bine.