Din decembrie, de cand am decis ca vreau sa incerc sa urc Mont Blanc, fiecare weekend incepand cu ianuarie l-am dedicat pregatirii si, de fiecare data cand imi aparea in minte Muntele Mare (asa cum ii spune Ioana), simteam cum imi creste pulsul.
Desi initial am ales sa merg cu un ghid, cumva planurile s-au schimbat pe parcurs si caposenia mea a ales varianta hei-rup-ista de a merge singura. Ca de obicei, lucrurile se aseaza – nu cum vrem noi, ci cum trebuie, asa ca grupul care a plecat pe 22 iulie la drum, hotarat sa urce Grossglockner si Mont Blanc a fost de 4 persoane – subsemnata si inca 3 baieti.
Traseul decis initial a fost:
- Romania – Heiligenblut, Austria -> Grossglockner
- Saint Gervais les Bains/Chamonix -> Mont Blanc
- eventual Slovenia-> Triglav – Romania.
Durata estimata pentru expeditie a fost 2 saptamani.
Asa ca pe 22 iulie ne-am indesat bagajele (si nu glumesc, abia am incaput 4 persoane cu echipament de munte) intr-un Volkswagen Passat wagon.
Pe drum, tot verificand starea vremii pe Grossglockner am constatat ca n-am fi avut nicio sansa sa putem urca in urmatoarele 5-6 zile, asa ca am tras de baieti sa schimbam traseul catre Mont Blanc. Dupa ceva dezbateri, am reusit sa ajungem la aceeasi concluzie – ca este ideal sa profitam de prognoza buna ce se anunta pe Mont Blanc si sa decidem ulterior cum putem urca si pe Gross.