august 9

0 comments

Matterhorn, 4478m – Muntele plin de viata care mi-a strigat numele

Cum a fost?

… ATAT de plin de viata

A fost greu?

…a fost plin de viata. Si m-a umplut si pe mine de viata. Si m-a strigat in continuu. Tot timpul cat am urcat si coborat, mi-am auzit numele. Cu accent corean, cu accent rusesc si in romana.

Ce ai simtit?

…ca sunt iubita.

Povestea mea…

Acum doi ani, dupa ce am coborat de pe Mont Blanc, am stiut ca vreau sa ajung aici. Se pare ca abia anul acesta s-au aranjat lucrurile (sau mai bine zis, am fost pregatita) sa ma intalnesc cu Mister Matterhorn.

Planul facut acum 2 ani a fost ca, inainte sa-l urc, sa ma aclimatizez. Asa ca expeditia a inceput cu 3 zile petrecute pe Monte Rosa, dintre care 2 zile la peste 4500 m.

Mi-a fost rau, foarte rau. Cam atat de mare este contrastul intre Alexandra neaclimatizata si Alexandra divuoasa 🙂

Am urcat Dufourspitze (4634 m – al doilea varf din Alpi) cu B. si am reusit sa ne inchegam mai bine ca echipa. Povestea lui Dufour v-o spun in alt articol.

Joi

Ne-am cazat intr-un ‘’cotet’’ (adica o rulota) in camping Glair in Valtounenche.

Cost: 59 euro pe noapte per cotet 🙂

 

Vineri

Am urcat Breithorn (4164 m) pe partea italiana.

Desi B. a vrut sa urcam Matterhornul duminica si luni, am decis sa plecam sambata. Subit, s-a schimbat vremea din rau in foarte bine pentru duminica. Totusi am ramas rezervata.

 

Sambata

Am plecat din camping la gondola din Cervinia. Am luat bilete dus-intors pentru primul segment al gondolei (pana in Plan Maison).

Cost 12.5 euro de persoana

De la gondola, am urmat traseul 65 pana la cabana Abruzzi. Timp aproximativ 1-1.5 ore.

De la Abruzzi a inceput o urcare din ce in ce mai sustinuta, din ce in ce mai abrupta si pe alocuri de catarat pana in Colle del Leone – saua din care se vedea atat de aproape refugiul Carrel. Aproape, dar vertical in sus! Pe sfori sau pe picioare, am inceput catararea cu rucsacul de peste 15 kg in spate.  Si chiar cand crezi ca ai scapat si uiti sa te mai intrebi ce Dumnezeu cauti acolo cu 4 litri de apa si mancare pentru 2 zile in spate, ca pentru razboi…hop o portiune spalata, verticala prevazuta cu coarda.

Simplu, nu? Ia de te trage in maini vreo 15 m cu rucsacul in spate. Care incepe sa paraie. Oare se rupe el sau eu???  La capat ma astepta B. serios: “Daca ai putut sa urci cu rucsacul aici, inseamna ca te-ai aclimatizat. Hai!”

La Carrel am gasit zapada si aragazul functional, asa ca m-am linistit in privinta apei. Am mirosit si simtit muntele pentru o ora, se vedeau echipe in retragere deja. Apoi am fugit la somn pentru cateva ore.

 

Duminica

Urcarea

B. a vrut sa plecam cand se lumineaza (adica in jur de 5), eu as fi vrut mult mai devreme – la 2-3 pentru ca oricat am fi inaintat pe timp de noapte, ar fi fost timp castigat. Norocul a facut ca toate echipele sa plece la 3.30, deci si noi. Am fost nevoiti sa asteptam 30 minute la intrarea in traseu pentru 4 echipe – 2 de spanioli si 2 de coreeni.

Traseul incepe cu o coarda fixa, lunga, urcare sustinuta si surplombata pe alocuri. B. s-a intercalat printre spanioli, urmez eu. Insa ma blochez de tipetele unei dudui:

Ramoooon, tensaaa! No puedoooo” Am reusit sa o depasesc exact in portiunea cea mai grea a pasajului.

Si-am mers mai departe facand ce am invatat impreuna pe Dufour :

  • Am urmat poteca unde se vedea si/sau pitoanele sau corzile fixe
  • Cand nu se aplica punctul de mai sus, am urmarit urmele de coltari

Pana cand, in sfarsiiiit a rasarit soarele. Exact momentul in care am inceput sa urcam pe palcurile aproape verticale de zapada spre Pic Tyndal.

Mi s-a parut cea mai grea portiune a traseului, nu mi-a placut deloc. Nici la urcare, nici la coborare.

Se vedea deja varful, parea aproape. Parea….

Au mai urmat vreo 2 ore si ceva pana am catarat pasajele verticale, am parcurs corzile fixe si scara Jordan si iar corzi fixe si o zona de catarare libera.

 

Si uite-o! Crucea si tot pamantul in jurul nostru. Si mi-au scapat lacrimile.  Am sunat-o pe mama, cum ii promisesem.

6 ore si jumatate de catarat. Am depasit echipele de coreeni, spaniolii se retrasesera. 3 echipe plecate mai devreme decat noi erau deja pe coborare si ulterior am aflat ca mai aveam o echipa de rusi in spate.

Coborarea

Nu stiam ce ne asteapta…

Coreenii au ajuns pe varf cand noi deja plecam. Kim m-a intrebat cum ma cheama, prin semne (nu stiau boaba de engleza). I-am spus, am dat mana, i-am zambit si am inceput coborarea. 

Usor, cu grija, la limita sigurantei. B. este mai bun decat mine la orientarea pentru rapeluri. Eu vedeam pitoanele de rapel mai rapid si el cobora primul.

Pe Pic Tyndal (zona de care mi-a fost foarte tarsa), pentru ca ne-am orientat cu prea multa atentie, poate, ne-au ajuns cele 2 echipe de coreeni si rusii. Au ramas toti pana la final in urma noastra asteptand cu inima la gura sa vada daca fiecare rapel pe care il facem duce unde trebuie.

In partea inferioara a lui Pic Tyndal, strangand coarda, B. tipa. Tipa tare! Ma intorc…si vad un rucsac tavalindu-se cu o viteza incredibil de mare spre haul din spatele meu. Si am tacut…nu a urmat niciun om, a fost doar rucsacul. Pfiu!

B. continua traverseul, imi spune ‘Te-am luat, hai si tu!’.

Si ma opresc, amutesc. O piatra, bolovan imi cade pe picior. Nu-mi dau seama cat de grav este. B. tipa ‘’HAI!”. Dupa 10 secunde imi dau seama ca pot continua. Am realizat ca era un indemn sa merg mai repede. Muntele ma grabea.

Imi auzeam numele in permanenta…

…cu accent corean, la fiecare rapel pe care il faceam

…cu accent rusesc, in fiecare regrupare cand Valdimir si Serghei ajungeau langa mine si asteptau cu ochii mari sa ne spuna B. ca a gasit urmatorul piton de rapel sau urmele de coltari

…de la B. care, invariabil, in fiecare propozitie pe care mi-o adresa imi pronunta numele (nu face asta in mod normal, dar tot traseul a facut-o).

In linistea absurda, se auzeau rupturile de ghetar, avalansele de piele si numele meu. Muntele stia de mine.

Fara greseli majore, fara sa ratacim traseul, am reusit sa ajungem pe inserat inapoi la Carrel. Cu lacrimi in ochi am sunat-o pe mama care nu mai avea voce: “Bine ca esti bine!”

Fiecare Munte imi da o lectie, cu cat este mai mare si mai greu (pentru nivelul meu, atunci cand il urc), cu atat lectia mi se imprima mai bine in memorie.

Anul trecut pe Monch, ghidul elvenitian mi-a zis: “It’s easy to become a good mountaineer, but it’s hard to become an old one.”

Anul acesta, pe parcursul intregii expeditii B. mi-a dat senzatia si mi-a si spus ca si-ar fi dorit sa urce acest munte cu cineva mai experimentat, mai bun, mai catarator. A fost doua incercare a lui B. pentru Matterhorn. La final, ne-am impartit echipamentul din tot rucsacii si toate bocelutele, mi-a zambit, mi-a multumit (cel mai sincer ‘Multumesc’ pe care l-am auzit vreodata), mi-a luat mana si a pupat-o.

Am inteles ca am fost partenera cu care si el si-a indeplinit un vis, poate nu cea mai experiementata, poate nu cea mai buna sau curajoasa, poate nu cea mai rapida, dar cu mine a reusit sa urce si sa ne intoarcem impreuna safe.

 

Descrierea traseului

1.  Cervinia – Cabana Abruzzi – cu gondola pana in Plan Maison, apoi urmati traseul marcat cu 65.

  • Cost gondola 12.5 euro dus-intors
  • Timp: 1-1.5 ore

2.  Cabana Abruzzi – Cabana Carrel

  • Cabana Carrel este ”acuzata”  ca fiind foarte aglomerata. Se pot rezerva locuri la centrul de informatii din Cervinia. Locurile sunt garantate doar daca este vreun ghid la cabana in ziua/zilele in care mergeti.
  • Costul pentru o noapte la Carrel este 20 euro ( 10 euro pentru membrii UIAGM)
  • Timp: 4.5-6 ore

Traseul de la cabana Carrel pana pe varf

  • Traseul nu urmeaza exclusiv creasta. Inceputul acestuia este serpuit prin partea dreapta a crestei (cum te uiti la munte). Imaginea de mai jos ne-a ajutat foarte mult sa ne orientam.
  • Pe Pic Tyndal traseul incepe sa se intersecteze cu creasta
  • Dupa Pic Tyndal urmeaza o zona de catarare, apoi corzi fixe, apoi scara Jordan si iar corzi fixe pana aproape de varf.
  • In zonele in care nu exista corzi, am folosit asigurari dupa stanci sau prin frienduri.
  • La inceputul lui Pic Tyndal ne-am pus coltarii. Conditiile meteo pot diferi, insa.
  • Coborarea este greoaie daca nu iti este familiar traseul. Se pot face rapeluri, inclusiv pe zone cu corzi fixe.
  • Niciun rapel pe care l-am facut noi nu a depasit 25 m (am avut o coarda de 50 m). Acest aspect este relativ si depinde mult de orientarea voastra in traseu.

NOTA

Informatiile pe care le-am adunat au fost de la oameni care au urcat Matterhornul in 2016 si am realizat cateva aspecte:

  1. Acest munte difera de la zi la zi, de la luna la luna si de la an la an, in functie de conditiile meteo.
  2. Acum 2 ani a fost un munte uscat, a putut fi urcat fara coltari si piolet. Eu si B. am urcat/coborat 2/3 din munte cu coltarii in picioare si am folosit pioletul in zonele cu zapada. Am catarat si descatarat in coltari. Urmatoarea zi dupa noi, a nins, probabil conditiile au fost mai dificile pentru urcat.
  3. Timingul poate fi influentat :
    1. De experienta alpinistilor, evident
    2. Daca ai sau nu ai echipe in fata ca sa te poti orienta dupa traseu (noi nu am avut nici la urcare, nici la coborare. In schimb, am avut in permamenta 3 echipe care asteptau sa vada ce facem si ne urmau.
    3. Daca mergi cu ghid sau cu o persoana care a mai urcat si stie cu ce se mananca SAU toti membrii echipei sunt prima data in traseu. Este un factor ce poate influenta enorm timingul.
    4. Daca exista multe echipe in traseu sau nu.
  4. Disponibilitatea locurilor la refugiul Carrel depinde de conditiile meteo de pe munte. Pentru ca sezonul acesta nu a fost tocmai prietenos, am gasit locuri berechet la refugiu, iar traseul NU a fost aglomerat.

Ma declar mandra de abordarea mea si a lui B. pentru acest munte, in conditiile date.

Surse externe pentru informare (de aici).

  • Bocanci de 3 sezoane, La Sportiva Trango de pe zumont.ro
  • Sosete de compresie – m-au ajutat enorm in turele de munte mai lungi – nu am mai facut febra musculara (la gambe) si picioarele si-au revenit mult mai repede
  • Rucsac 30 l ( Ferrino Lynx cumparat special pentru aceasta expeditie pentru ca este foarte usor si prevazut cu multe compartimente)
  • Pantaloni softshell (pentru ski de tura) si pantaloni de corp merino
  • Manusi foarte subtiri (pe care nu prea le-am folosit pentru ca am preferat sa simt cu mana libera stanca)
  • Bluza de corp, polar windstopper, pufoaica si geaca de gore-tex
  • Coltari
  • Echipament de escalada:
    • Ham
    • Casca
    • Coarda 50 m
    • Zelb/anou cu carabiniera pentru asigurare
    • Prusik
    • 6 frienduri
    • 6 anouri cu cate o carabiniera de alpinism
    • 3 carabiniere fara filet
    • Cate o carabiniera cu filet fiecare (eu si B.)
    • Reverse cu carabiniera cu filet
  • Apa – 3.5 l. Pe traseu de la Abruzzi la Carrel am gasit cascade de apa. De asemenea, la Carrel exista un aragaz ce poate fi folosit pentru topirea zapezii (daca exista in jurul refugiului).
  • Mancare (minimalist 🙂 )
  • Ceasul meu Suunto 9 🙂
  • GoPro Hero 

Multumesc…lui Matterhorn ca m-a primit!

…lui B.

…mamei mele

…Cristinei Pogacean

…lui Cosmin Andron

…Barbosului, mai ales

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}