noiembrie 24

1 comments

Frica

…fear, timor, peur, miedo

Frica de moarte, frica de viata, frica de boala, frica de singuratate, frica de abandon, frica de bani sau de a ramane fara bani, frica de oameni, frica de iubire, frica de animale, frica de condus, frica de intuneric, frica de inaltime, frica de apa si multe alte frici. Iti suna cunoscut?

Solutia o ai chiar TU: atat cat esti inca aici, in viata, esti capabil de orice.  Astazi vreau sa va vorbesc despre frica mea. Dar pana astazi, mi-au fost calauze alte frici.

Frica de viata

Da, am avut o perioada in care mi-era frica de ziua ce avea sa vina. Ma trezeam greu dimineata, eram irascibila, nemultumita.

Azi ma trezesc in fiecare zi inainte sa sune ceasul, uit sa ma enervez 🙂 si multumesc pentru orice si oricui.

A urmat…

Frica de singuratate

Si ghici ce?! Am ramas singura – am fost abandonata de persoana de langa mine, de parinti, de prieteni, la job.

Nu prea am avut de ales decat sa le iau cum vin, sa le accept, sa caut solutii care depind de mine si sa merg mai departe.

Frica de motor

In martie 2016 am mers prima data ca pasager pe motor. A fost o zi oribila – am inghetat de frig si am stat timp de 500 km atat de incordata incat m-am miscat ca un robotel timp de 2 zile.

Insa, in aceste 2 zile am decis sa imi iau carnetul pentru motor. Eu nestiind sa merg pe bicicleta.

Mi-a fost frica sa merg la prima sedinta. Rezultatul? Am fost trimisa acasa sa invat sa merg pe bicicleta. Sa va spun ca am cautat pe youtube filmulete despre cum sa inveti sa mergi pe 2 roti, am imprumutat o bicicleta cu care am mers prima zi cu ghidonul pe dos (pentru ca nu mi-am dat seama) si dupa inca 2 zile m-am dus inapoi la scoala moto si am inceput oficial cursurile?

Oh well, povestea nu s-a terminat aici pentru ca in fiecare seara de dinaintea unei sedinte moto nu reuseam sa dorm…de frica, da.

Am dat zeci de ture pana am reusit sa intru in jaloane (nu sa le fac, ci doar sa-mi fac curaj sa incerc). Apoi au urmat 8urile – “Alexandra, de data asta incercam un 8 in afara poligonului, de doua ori mai larg, marcat cu sticle”. Mno… Alexandra trecea in linie dreapta pe langa ele… de frica.

Caposenia din mine m-a facut sa insist, sa-mi intampin frica in fata. Si am reusit (in numar aproape dublu de sedinte decat restul cursantilor, dar am reusit).

Frica abordata… ca un vals 🙂 

Si prima iesire cu motorul singura, am ales sa fie noaptea tarziu – tot de frica. Frica de lipsa de control mascata de fel si fel de scuze.

Si apoi frica de a ma strecura printre masini – pana cand am prins o coada de 1 km si a inceput ploaia si n-am avut de ales decat sa ma strecor printre acestea.

Acum, ma bucur de libertatea de a merge pe motor, cu cateva frici marunte de gestionat, cateva posturi de corectat, dar capabila sa plec la drum cu bucurie in suflet.

Si acum, frica de a merge pe motor s-a transformat in …

Frica de cadere

Mi-am facut ucenia in ale catararii timp de aproape un an. Mi-am testat toleranta la expunere (recunosc, nu m-au speriat cele cateva sute de metri in stanga si dreapta pe Acele Morarului, Grossglockner, pe Monch sau Aguille de Bionnassay), mi-am antrenat bratele, incheieturile si tot ce am stiu eu ca este necesar sa ma pot catara.

Acum, Alexandra, ne cataram si noi cap de coarda?

Ei bine, avem o problema – nu cu inaltimea, nu cu posibilitatea unei caderi, ci cu senzatia de gol infinit pe care o ai atunci cand cazi.

Asa ca de 2 saptamani tot cad (Multumesc, Florin pentru rabdare 🙂 ). Si mi se opreste respiratia de fiecare data. Pana intr-o zi… cand o sa cad voluntar si constient si o sa respir si o sa zambesc.

Si-apoi voi descoperi o noua frica pe care voi invata sa o intampin cu zambetul pe buze.

Frica CERE evolutie. Avem nevoie sa ne asumam frica si sa traim evolutia noastra. Altfel, ne vom autoplasa in situatii fortate, repetate, pana cand vom invata sa o depasim. De fapt, frica apare din lipsa de control – nu stii ce va urma, nu stii ce va face copilul, sotul, iubitul, seful, mama, prietenii, nu stii ce vei face TU! Nu poti controla ce simt sau gandesc ceilalti, nu stii ce te va intampina maine. Dar poti accepta necunoscutul, poti infrunta frica. Ca sa poti TRAI!

Pentru ca frica ne transpune in scenarii ireale, ne pune limite si uitam sa traim in prezent. Si totusi, toti suntem invingatori… pentru ca ne traim in fiecare zi fricile si suntem INCA aici.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}