decembrie 6

1 comments

Crai de iarna – varful Ascutit (2121m)

Vineri. Decidem sa plecam sambata dimineata spre Crai, desi vremea nu se prezenta promitatoare, cu gandul de a dormi la refugiul Ascutit.

Ajunsi la Fantana lui Botorog, o ceata densa si umeda ne-a urmarit pana la cabana Curmatura. Am ajuns la Curmatura pe inserate (in jur de ora 16, evident din cauza traficului pe Valea Prahovei). Am decis sa intram sa bem o cafea (eu) si bere (Leo) si sa decidem ce facem mai departe. Voci din cabana ne spuneau ca au mai incercat si altii sa urce la Ascutit si n-au reusit.

Asa ca am decis sa mergem incotro ne-am pus gandul si sa ne oprim in caz ca simtim vreun pericol sau nu mai putem inainta.

Leo a vrut sa mergem pe traseul prin Turnu, insa am insistat sa mergem prin Padinile Frumoase pentru ca era mai scurt, mai putin expus si am fi mers mai putin prin creasta (vantul era destul de puternic). Luna plina ne-a luminat calea aproape tot traseul de la Curmatura pana la Ascutit. Ceata a inceput sa se risipeasca dupa ce am iesit din padure, iar luna plina m-a teleportat intr-o lume de vis.

Minusuri: zapada care ajungea adesea pana la genunchi si prin care a trebuit sa facem carare. Totusi usor apoasa si stabila, lucru care ne-a confirmat ca e ok sa inaintam. Ne-am ridicat deasupra norilor 🙂 Varful, atat de aproape, dar totusi atat de departe… Inca 100 m pana la refugiul Ascutit…..adica vreo 15 minute pe un vant ce aproape ne lua pe sus. Am intrat in refugiu. Asa arata ‘patul’ pe care urma sa dormim:

Si usa nu se inchidea bine…deloc 😀 Ceasul arata 2500 kcal consumate in vreo 7 ore de urcat, dintre care :

  • 2 pana la Curmatura
  • jumatate de ora pentru cafea
  • vreo 5 ore de facut trepte 🙂 Dublu fata de durata normala a traseului.

Leo s-a ocupat de ceai, cat eu m-am bagat in sacul de bivuac – in sacul de dormit – pufoaica nr 1 – pufoaica nr 2 – 3 bluze de corp 🙂 Si 2 perechi de sosete. Apoi mi-a mai dat Leo inca una 🙂  Si bocancii intre sacul de dormit si sacul de bivuac. Inainte de ‘somn’ – caci nu am putut dormi, m-am uitat la ceas din 30 in 30 minute, a inceput sa viscoleasca in refugiu si vantul se auzea foarte puternic.

Parea un film de groaza, insa pentru mine e LINISTE.  Dimineata l-am trezit pe Leo si ne-am echipat de viscol rapid – cu toate cele : goretex, pufoaica pe dedesubt, ochelarii de ski.

Si abia mi-am facut curaj sa ies din refugiu… recunosc, eram usor stresata de gandul ca vantul ne-a viscolit urmele si nu aveam deloc vizibilitate.

Insa a rasarit soarele dintre nori si a inceput sa lumineze tot. Iar urmele noastre erau inca acolo. Viscolul ca viscolul, dar eram intr-o alta lume… deasupra norilor.

Echipamentul folosit:

  • sac dormit + bivuac
  • coltari (nu a fost nevoie de ei)
  • bocanci de iarna
  • bete trekking
  • piolet (pe pantele abrupte am folosit un bat si pioletul)
  • haine de iarna
  • apa (ultima sursa de apa a fost la Curmatura).

Traseul de la Fantana lui Botorog pana la Ascutit inregistrat cu Suunto Spartan Ultra (nota 10 pentru durata bateriei):

Multumesc, Leo, pentru pozele in care m-ai surprins in albul zapezii <img draggable=

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked

  1. în primul rând a fost ceai de hamei, nu bere. în al doilea rând opțiunea pentru creastă, din Padina Închisă era pentru mai puțină expunere la zăpadă curgătoare (dar cu expunere la vânt) și nu în ultimul rând, Praida zice că nu te mai ia drum, că n-ai zis nimic de ea 😂😂😂

{"email":"Email address invalid","url":"Website address invalid","required":"Required field missing"}