Vineri dupa-amiaza am plecat din Bucuresti spre Sambata de Sus cu gandul sa innoptam la cabana Sambata. Am ajuns la baza traseuluila ora 21.30 aproximativ (am reusit sa urcam cu masina pana la hidrocentrala, exact la intrarea in padure).
Pana la cabana am mers 55 minute (aprox 300 m diferenta de nivel).
Sambata ne-am trezit la 7.30 (am decis sa nu plecam foarte devreme ca sa lasam stanca sa se usuce – ne-am dat seama ceva mai tarziu ca a fost o decizie inteleapta). La 8.40 am pornit spre Coltul Balaceni. De la cabana se vedea foarte frumos diedrul Coltului.
Am mers aprox 1 ora si 20 min pana la baza traseului.
La iesirea din poteca, am intrat in zona de grohotis. Cu ceva tupeu, ca deh, eram proaspat intorsi din Alpi. Si, pe rand….am alunecat pe pietre, aproape am cazut. Ne-am dat seama ca e posibil sa nu putem face traseul din cauza stancii extrem de alunecoase.
Am continuat pana la baza Coltului si am inceput sa urcam cu atentie. In tandem, cand se intindea coarda, pleca si secundul.
Primele 3 lungimi de coarda sunt portiuni de iarba (umeda) cu pamant (umed si el) si pe alocuri stanci. Destul de mare inclinatia pantei, insa nu ne-a ridicat probleme.
Am folosit pe alocuri frienduri si asigurari naturale (tancuri pentru asigurari cu anouri). Nu neaparat pentru ca ar fi fost un grad de catarare care sa ne ridice probleme, ci din cauza sentimentului de ”alunecare extrema”.
Nu am gasit pitoane decat dupa a 2a lungime de coarda, pentru o regrupare. Pentru a 3a lungime am facut regruparea de un tanc.
Pentru identificare traseului puteti urmari imaginea de mai jos.
A 4a lungime ia in piept creasta. Am decis ca ar fi safe sa nu mai mergem in tandem din acest punct.
Pitoanele exista 🙂 cam din 4-5 m in 4-5 m. Dificultatea a venit tot din perspectiva stancii alunecoase si friabile. Dar cu atentie sporita, am parcurs-o.
Coarda de 50m l-a oprit pe B inainte de regrupare, am urcat inca 10 m si am ajuns in regrupare, undeva in mijlocul crestei, inainte de un bolovan mare ce ne-a limitat vizibilitatea mai sus.
Am ocolit prin stanga bolovanul si am reintrat in creasta.
Traseul se continua pana la diedru – atentie, acesta se ocoleste prin dreapta, apoi se ajunge in regrupare exact pe creasta (in stanga!).
Un piton batut in dreapta ne-a debusolat putin, dar am identificat apoi traseul ce urca pe creasta din stanga.
Lungimea a 6a incepe vertical, este bine asigurata. Stanca se mai uscase, insa a devenit extrem de friabila. Asa ca am dublat atentia la prizele de maini si picioare.
