Mi-a rasunat in minte intr-o zi de august: Auschwitz. Am simtit sa merg acolo. Nu mi-am imaginat ca voi ajunge atat de repede.
Cum iti poti intreba (orice) prieten: Vrei sa mergem impreuna la Auschwitz?
Toti se cutremura, tresar sau se intristeaza brusc cand aud numele acesta.
Ce am simtit? Eliberare…nu a mea, ci a milioanelor de suflete care au murit.
Mai jos povestea….
Cum este in fostul lagar…
Frig. Extrem de frig.
Am dormit la -30 grade, am dormit pe pat de aluminiu pe Mont Blanc fara sac de dormit la -10 grade, am alergat un ultra maraton la -8 grade, am avut un deget degerat… insa nu am resimtit niciodata frigul patrunzandu-mi pana in fiecare organ si fiecare celula.
Un frig uscat, intepator si dureros.
Un frig al durerii, sfasaietor, un vant aspru de parca milioanele de sufletele inca ar fi vrut sa ne faca sa simtim durerea lor.
…Zeci de mii de valize abandonate, tone de kilograme de par ale femeilor omorate in lagar (preluat pentru a fi folosit jn productia de materiale/haine), zeci de mii de pantofi cocheti, pantofi cu toc – abandonati pentru a fi inlocuiti cu papuci chinuitori din lemn.
…Imagini ale detinutilor pe peretii actuali ai lagarului sub forma de poze si detaliile despre cand au intrat in lagar si cand au murit – barbatii rezistau in lagar intre cateva luni si un an; insa majoritatea femeilor mureau dupa doar 1-2 luni de stat in lagar. Barbati puternici, barbati cu forta de munca; femei cu trasaturi frumose, dar atat de macinate de conditiile din lagar.
Odai neincalzite in care dormeau adesea pe jos. Fortati sa munceasca. Femeilor li se injectau substante pentru sterilizare.
Iar crematoriile – crematoriile, spanzurarorile si zonele in care erau impuscati oamenii din lagar m-au facut sa simt pe pielea mea raceala mortii. Si nu atat moartea, cat frica de a sti ca mori.
Pentru ca mai presus de tot, am primit un mesaj care mi va ramane in suflet si-n minte toata viata – Traieste in libertate; mori liber!/ ’’ Live in freedom, die in freedom. ‘’
Un mesaj pe care constientul meu il va atasa mesajului primit dupa ce-am coborat Matterhornul : We are love(d)/ ”Suntem iubire/iubiti”
Cum ajungi la Auschwitz
Am zburat de la Bucuresti in Varsovia (nu ne-am rezervat decat timp de vineri pana duminica pentru aceasta vizita). Am plecat vineri seara spre Varsovia, am ajuns in jur de miezul noptii.
Am dormit 3 ore si ne-am trezit sa luam trenul Varsovia – Katovice (durata aprox 3 h, plecare la 5 dimineata). Din Katovice am avut legatura aproape directa catre Auschwitz /Oświęcim (aprox o ora).
In jurul orei 9:00 am am ajuns in Auschwitz/Oświęcim .
Cu ajutorul Google Maps, in 15 minute am ajuns de la gata in zona lagarului Auschwitz 1.
Biletele au fost cumparate in avans de pe siteul polonez https://www.polishtrains.eu/
Pentru vizitarea lagarului am ales varianta unui ghid – este extrem de mare si ar fi trebuit sa ajungem si in Birkenau (al doilea lagar de concentrare construit). Singuri am fi omis informatii importante si nu am fi reusit sa vizitam locurile importante.
Intre cele 2 lagare, in varianta cu ghid (a costat 70 pln de persoana), am avut asigurat transportul cu un autobuz. Acestea circula la interval de 10 minute intre cele 2 locatii. Durata calatoriei este de aprox 5-10 minute.
Cursele cu ghizi au numar limitat de locuri. Noi am fost extra-sezon (11 ianuarie) si totusi am prins destul de aglomerat. Biletele pot fi luate in avans online de pe siteul oficial sau se pot rezerva.
La intoarcere am ales acelasi traseu – Auschwitz – Katowice – Varsovia.
Ca timing, ne-am rezervat intervalul 9:00 – 15:00. Am fost la limita. E nevoie de cel putin 2 ore pentru Auschwitz I si putin peste o ora pentru Birkenau. Plus cel putin 2 h pentru deplasari si logistica (mancare, bilete etc).
Costurile
Bilet de avion aprox 60 euro dus intors
Bilete tren : aprox 30 euro (dus-intors)
Cost ghid lagar : aprox 15-20 euro
Scurta istorie a lagarului
Dupa septembrie 1939, cand Germania a invadat Polonia, incepe al doilea razboi mondial. Auschwitz I, o cazarma militara devine inchisoare pentru politicienii polonezi. Acestia erau torturati si executati din motive adesea inventate.
In august 1941 se dau in folosinta camerele de gazare. Oameniilor adusi in lagar li se spune ca sunt obligati sa se mute si trebuie sa faca dus – asa ca sunt introdusi cu sutele in camerele de gazare, goi. Aici sunt omorati si ulterior introdusi in crematorii pentru a fi arsi. Cenusa lor este folosita ca ingrasamant pentru pamant.
Intre 1942 si 1944 au fost transportati in lagar pentru a fi omorati peste 1.3 milioane de oameni, majoritatea evrei – 960 000 evrei (dintre care 865 000 au fost omorati in camerele de gazare inca de la inceput), 74 000 polonezi, prizonieri sovietici si alti oameni din diverse tari ocupate de nemti (inclusiv romani).
Cei care nu au murit in camerele de gazare au fost folositi pentru experimente medicale si munca in conditii inumane. Acestia au murit fie in timpul experimentelor medicale, fie de foame, de frig, de boala sau torturati.
Oamenii din lagare erau alesi ca sa poata munci in fabricile din apropiere pentru a sustine potentialul de razboi al Germaniei.
